|
| Reabilitare sisteme de alimentare cu apa si canalizare
 |
In cazul reabilitarii unor sisteme de alimentare cu apa si canalizare este obligatorie realizarea unor modele acurate de lucru, datorita situatiilor complexe cu care se pot confrunta aceste sisteme de alimentare cu apa si canalizare:
| - efecte cumulative datorate coroziunii si depunerilor; |
| - cresterea consumurilor (necesarului de apa) datorate noilor consumatori; |
| - pierderi exagerate in divesre retele de distributie a apei; |
| - imbunatatirile aduse infrastructurii (reconstructia unor strazi, sau inlocuirea unor canale de scurgere aflate in apropiere); |
| - probleme legate de calitatea apei. |
In general, problemele asociate reabilitarii sistemelor de alimentare cu apa si canalizare sunt cu mult mai dificile in comparatie cu proiectarea unora noi si pot include, printre altele:
| - lucrul cu diverse conducte existente; |
| - numeroase incompatibilitati cu alte sisteme de utilitati subterane (electricitate, telefonie, gaze, termoficare, etc.); |
| - importante restrictii cu privire la refacerea pavajelor / imbracamintilor rutiere. |
|
| |
|
 |
De obicei, in momentul in care se decide realizarea reabilitari unor sisteme de alimentare cu apa si de canalizare se au in vedere urmatoarele aspecte:
| - inlocuire conducte (canale) uzate, crapate, deteriorate, rupte, plesnite; |
| - dispunerea in paralel a unor conducte de distributie a apei; |
| - reabilitarea structurala (consolidare); |
| - reabilitarea nestructurala (curatare / consolidare). |
In situatia reabilitarii unor conducte de distributie a apei, datele observate si masurate in teren sunt colectate la diferite momente ale zilei si din diverse amplasamente, in scopul de a corespunde conditiilor la limita (consumuri / necesar de apa din noduri). De aceea, modelul de simulare rezulta mult mai aproape de realitate prin aceasta reprezentare, iar rezultatele simularii pot sa fie utilizate cu aceleasi consumuri si conditii la limita, ca si informatiile observate. Astfel, procesul de calibrare ar putea fi condus spre diverse consumuri multiple si exploatarea conditiilor la limita. In aceste situatii, modelul traditional de calibrare pentru modelarea sistemelor de alimentare cu apa si de canalizare se bazeaza pe:
| - incercari si erori de procedura, in care proiectantul mai intai estimeaza valorile parametrilor modelului; |
| - rularea modelului pentru obtinerea de presiuni si debite estimate; |
| - compararea valorilor simulate cu datele observate. |
|
| |
|
 |
Daca datele estimate nu sunt aproape comparabile cu cele observate, proiectantul este obligat sa se intoarca la modelul initial, pentru a face ajustarile necesare parametrilor modelului si ruleaza iarasi aplicatia in scopul obtinerii unui nou set de rezultate. Aceasta operatiune trebuie repetata de multe ori pentru a se asigura ca modelul creeaza o estimare destul de apropiata de sistemele de alimentare cu apa si (sau) canalizare intalnite in realitate. Tehnica traditionala de calibrare este, printre altele, o mare consumatoare de timp si, in plus, o reprezentare tipica a unui sistem de distributie a apei poate sa includa sute, sau mii de noduri si conducte. In mod ideal, in decursul procesului de calibrare a modelului de distributie a apei, coeficientul de rugozitate este reglat pentru fiecare conducta si consumul (necesar de apa) este ajustat pentru fiecare nod in parte.
Oricum, numai un procent mic caracteristic masuratorilor de proba poate sa fie pregatit pentru a fi utilizat in calibrarea modelelor, datorita limitarilor financiare si conditiilor de lucru pentru colectarea datelor.
In consecinta, este de o maxima importanta crearea unei metodologii cuprinzatoare si a unor instrumente eficiente de care sa se poata ajuta proiectantul in obtinerea unor modele extrem de corecte in functie de conditiile practice, incluzand diversi parametrii de model [rugozitate conducte, consumuri in noduri (necesar de apa), starea de functionare / nefunctionare pentru conducte, conditiile la limita si consumurile (necesar de apa) multiple].
Chestiunile legate de optimizare sunt formulate si dezvoltate pentru a facilita procesul de calibrare a unui model. Parametrii sunt obtinuti prin minimizarea deosebirilor dintre modelul preconizat si valorile observate in teren cu privire la diverse presiuni in noduri (cote piezometrice) si anumite debite in conducte, pentru diverse conditii la limita. Dupa aceasta, urmeaza o calibrare optimizata, care este definita ca fiind o problema de optimizare neliniara si care poate avea la baza diversi algoritmi genetici. |
Sus |
